Grecul din ,,Casa Turceasca''

Se intampla in Olanda.
In urma cu  o jumatate de secol emigra in Tara Lalelelor. El, grecul, ii voi spune Domnul P. Era tanar, vorbaret, plin de viata si muncitor. Lucra oriunde, era omul bun la toate. Avea insa si defecte, unul dintre ele afectandu-i restul vietii intr-un mod ireversibil: era INCAPATANAT.

Eu l-am cunoscut in ultimul lui an de viata. Ma angajasem la o casa de batrani cu profil turcesc ca asistent medical. Mobilierul in sala de mese era in stil turcesc, mancarea si o parte din personal erau turci, se vorbea mult in limba turca, iar la televizor erau numai programe turcesti. Am fost mirat sa-l gasesc pe el, domnul P. aici. Nu vorbea decat limba olandeza, iar cand era nervos mai injura si in italiana sau greaca. Greutatile vietii, dar in special incapatanarea sa l-au lasat fara picioare, la propriu. Avea picioarele amputate de sub genunchi din cauza diabetului. Tot din cauza diabetului nu mai vedea bine, iar de urinat o facea printr-o sonda urinara. El incerca pe cat posibil sa faca totul singur, la fel ca inainte. Nu dorea sa fie o povara pentru cei din jur.

Fiecare zi era aproape la fel pentru el. Era ajutat sa se imbrace (pantalonii) dimineata, protezele pentru picioare, apoi se spala si cobora singur cu liftul in caruciorul cu rotile. Tot ceea ce manca era bogat in ulei de masline. Asta ii facea placere. Era cunoscut ca un om ce niciodata nu era multumit. Tot timpul avea ceva de comentat. In zilele cand era linistit ne faceam griji, oare ce o fi cu el de este asa linistit. E oare bolnav?! Acum cand scriu, ma gandesc ca in acele momente cand domnul P. era linistit, insemna ca el era prezent doar trupeste, mintea lui era in alta parte. Se gandea probabil la vremurile cand putea sa mearga, sa alerge, sa joace fotbal si sa rada din tot sufletul. Majoritatea timpului il petrecea in camera lui. Se uita la televizor sau la filme documentare pe casete video.

La inceput am crezut ca e un om rau, hapsan. Pe parcurs insa m-am convins ca felul acesta al lui de a fi era din cauza frustarii ce o avea: ca nu mai era un om normal. La inceput cu greu puteai purta o discutie cu el. De cele mai multe ori trebuie sa-l asculti. Daca nu erai de acord cu el imediat se enerva. Intotdeauna imi vorbea despre doctorul ce i-a amputat picioarele. Il lasam sa-si descarce sufletul si apoi incercam sa schimb subiectul. Aduceam vorba despre fotbal. Era fan PSV Eindhoven si-mi povestea de toate meciurile la care fusese. I-am propus de multe ori sa mergem pe stadion, dar nu vroia. Cu o voce abia perceptibila imi spunea ca nu are cum, pentru ca nu mai are picioare. Cand ii spuneam ca ii imping eu caruciorul si o sa stam in coltul rezervat celor in carucioare se enerva si nu mai vroia sa mai vorbeasca despre nimic.

Cu timpul a inceput sa fie mai deschis si incepea sa-mi povesteasca mai multe. Vorbeam despre politica, despre  masini, despre cate iubite a avut el sau despre cum se ducea la Amsterdam in ,Cartierul rosu'' dupa ce lua salariul, despre locurile pe unde a muncit. Mi-a enumerat multe orase din Olanda, aproape in toata Olanda lucrase. Ii placea sa ma tachineze si sa-mi spuna ca ceea ce fac eu e munca de femei. Eu ar fi trebuit sa lucrez pe santier, acolo e munca de barbati. Nu ma suparam si-i spuneam ca ceea ce fac, fac cu placere. Imi place sa ajut oamenii. Nu ma duceam la servici doar ca sa treaca timpul. Ma implicam asa de mult incat tot timpul le atrageam atentia colegilor care nu-si faceau treaba asa cum trebuie.

Familia era un subiect tabu pentru el. Abia dupa jumatate de an mi-a spus ca are copii dar nu stie pe unde sunt,in Grecia sau in Olanda. Atat! Altceva nu a mai vrut sa spuna, nici eu nu am insistat. Probabil suferise prea mult ca sa-si aduca din nou aminte. Nu a primit niciodata o vizita. Nici macar de la mentorul lui, persoana ce trebuia contactata in caz ca se intampla ceva cu domnul P. Intr-o zi imi spune:,, niciodata sa nu aduci in casa un ,,prieten''; Eu am ajutat pe cineva din Grecia, l-am tinut in casa si dupa aceea mi-a luat nevasta si m-a dat afara din casa. De atunci nu am mai avut incredere in nimeni.''

In urma cu 2 luni aveam tura de seara. Normal, in fiecare seara in jur de 21.00 treceam pe la el ca sa verific daca e in pat si daca are nevoie de ceva. In acea seara am trecut cu o ora mai devreme. Am intrat, l-am salutat, dar nu am primit nici un raspuns. Cand m-am apropiat de pat l-am gasit pe domnul P. bolborosind ceva, iar ochii stateau sa-i iasa din orbite, asa de multa frica se citea pe fata lui. Imediat mi-am dat seama ca ceva e in neregula cu glicemia lui. Am sunat imediat colega ca sa-mi aduca aparatul de masurat glicemia, aparatul de masurat tensiunea, cel de masurat oxigenul din sange si termometrul. Domnul P. era palid la fata, transpirat, nu putea vorbi iar o data cu trecerea timpului din cand in cand inconstient. Incercam sa-l tin pe cat posibil treaz vorbind cu el. Aparatul de masurat glicemia imi dadea eroare, asta insemnand ca era sub 1. In timp ce eu faceam controalele, colega mea a sunat doctorul de garda. A facut insa o greseala imensa cand i-a spus acestuia ca domnul P. mancase cu ceva timp in urma. Complet fals! Eu nu am auzit-o si timp de 20 minute am tot sunat doctora sa-i spun ca are hipoglicemie si ca nu stiu cat timp va mai rezista daca nu i se administreaza injectia cu Glucagon, el nemaifiind in stare sa bea ceva dulce sau sa manance paine cu gem. Ea imi tot repeta ca nu e bun aparatul, pana cand aduce in discutie faptul ca domnul P. tocmai ce mancase si ca nu e posibil sa aiba hipo, dimpotriva hiper. I-am explicat ca atunci cand apare LOW pe ecranul aparatului, asta inseamna ca e hipo, iar cann apare HI, are hiper. I-am spus ca ultima oara mancase acum 3 ore si nici atunci consistent. Pana la urma am convins-o si astfel am putut sa-i administrez intramuscular 2 seringi cu Glucagon la interval de 10 minute. Dupa cea de a doua seringa administrata a inceput sa-si revina si sa vorbeasca. Nu stia ce se intamplase cu el. Eu eram cel mai fericit!! Ii SALVASEM VIATA!

Au urmat cateva saptamani linistite, dupa aceea insa domnul P. a inceput sa nu se mai simta bine. Corpul lui retinea lichid. Ca un facut, tot pe tura mea s-a intamplat sa se simta brusc rau. Doctorul de garda din acea zi de sambata l-a trimis imediat la spital. A stat acolo cam o saptamana internat, timp in care am sunat aproape in fiecare zi sa intreb cum se simte si cand vine inapoi. Chiar am fost in vizita sa-i duc cateva haine impreuna cu sampon, gel de dus si aparat de ras. Am fost noaptea, cand am iesit din tura la ora 23.00. Cad am ajuns acolo dormea, m-am uitat la el si in acel moment a deschis ochii si m-a recunoscut. Imi vorbea ca unui camarad cu care se cunostea de-o viata. La sfarsit nu a uitat insa sa-mi spuna sa le transmit salutari celor de la casa de batrani si sa stea linistiti ca se va intoarce repede.

In urma unor schimbari la firma unde lucram am fost detasat la o alta casa de batrani. Cu toate acestea citeam dosarul electronic in fiecare zi. Acum 4 zile am primit un email in care se spunea ca domnul P. a fost internat din nou in spital. In aceeasi seara, trecut de miezul noptii, se stingea pe un pat de spital, fara ca cineva sa-i fie aproape de el, Grecul din ,, Casa Turceasca''.

D-zeu sa-l odihneasca!

Botezul ,,la romanii din Olanda''

Ceea ce va voi povesti este 100% adevarat si trait pe propria piele. Daca vreti sa nu patiti la fel, cititi cu mare atentie si nu procedati ca subsemnatul.

In iunie anul acesta a avut loc botezul fetitei, ocazie UNICA de a invita rudele apropiate, adica cele de gradul I, ca restul ori nu aveau bani de avion ori nu aveau bani de hotel.  In total au venit aproximativ 10 persoane. La prima vedere nu pare mult. Asa ne gandeam si noi cand am facut planurile de botez. Dar ......ce nu am luat in calcul.....Faptul ca timp de cateva zile, in fiecare zi voi fi bucatar si ospatar pentru 10 persoane. In fine asta nu a fost mare problema.

Problema era atunci cand intrau in bucatarie. Vroiau sa ajute dar mai mult ma incurcau, mai bine zis nu stiau locul fiecarei tigai, pahar sau furculita,,,,si atunci trebuia sa le reasez. Mie imi place ca toate lucrurile din bucatarie sa fie ordonate si la locul lor. Stiti ca e o vorba ....fiecare are pasarica lui. Eu sincer....cred ca am mai multe.

Cea care a fost cea mai ,,traumatizata'' a fost fetita. Ori trecea prin bratele tuturor ca mingea de rugby, ori se facea cerc in jurul ei si fiecare incerca sa se strambe, sa cante, sa chiuie sau sa zdrangane zdranganitori pentru a-i atrage atentia. Eu ca tata protector o mai salvam, o luam in brate si fugeam mai ceva ca aia de la 400 m stafeta. Dar imediat se facea coada dupa mine, nu scapam asa usor. Sa nu ma intelegeti gresit. Rudele vroiau doar sa-i acorde atentie, dar cateodata era prea mult. Drept urmare, dupa botez, fetita s-a constipat si a trebuit sa folosim supozitoare cu glicerina pentru a o ajuta sa faca treaba mare. Abia acum si-a mai revenit.

Ziua botezului a fost cea mai tensionata. Fiecare venea cu parerea lui, ca la noi asa se face, ca nu e bine sa faci aia, dar de ce nu ai facut asa.....si multe altele. In biserica a fost mai linistit...ne-a vorbit preotul pana cand unii dintre patrunsi fiind de ce spunea preotul au fost cat pe ce sa plece cu porcii la jir. Punctul culminant a fost cand a bagat-o pe fetita in cazanul cu apa ca sa o boteze. Vazand preotul ca noi eram pregatiti cu aparatele foto, ca niste adevarati paparazzi, sa facem poze, ne spune: ,,Daca vreti poze bune veniti pe partea cealalta a cazanului.'' Si imediat trupa de paparazzi s-a deplasat pentru a ocupa un loc cat mai bun de pozat.

Petrecerea de dupa am ales sa o facem acasa. MARE GRESEALA!!! S-a lasat cu fum de la gratar, cearta cu soacra, discutii aprinse intre socrii si.....dezamagire. Unele persoane la care nu ma asteptam m-au dezamagit. In fine, per ansamblu a iesit bine, ca doar fiecaruia dintre noi ii mai lipseste cate o tigla de pe casa sau ii mai scartaie cate un surub. Mai nasol e ca nici unul nu recunoaste.

La anul cand ii vom lua motul nu mai facem asa. Doar cu nasii un pic acasa si petrecerea la restaurant. Insa pana la anul mai este, asa ca .....nu se stie. Un lucru insa stiu sigur: le fac program de vizita a fetitei si a Olandei!!!!

Iar petrecerea in nici un caz nu va mai fi acasa.

Povestea unui olandez cu sange romanesc

Ceea ce urmeaza sa cititi este povestea unui om care a avut o dorinta cand era adolescent si care s-a luptat pentru a-si indeplini visul.

Inca din perioada liceului imi doream 3 lucruri: sa am un servici, sa am o masina si sa-mi intemeiez o familie.
 Dupa ce am terminat liceul am vrut sa dau la facultate. Insa parintii mi-au spus ca va fi greu sa ma intretina in facultate pentru ca nu aveau resursele financiare pentru asta. Nu s-au gandit ca poate as fi invatat bine si poate as fi luat o bursa. Asa ca in loc sa dau examen la facultatea de medicina am dat examen la scoala postliceala sanitara din oraselul in care locuiam. Prima data am dat la cea particulara (cu taxa) si am fost admis. Parintii mi-au spus ca daca dau si la cea de stat si intru, cu banii care ar fi trebuit sa-i dea pe taxa scolara mi-ar fi platit scoala de soferi. Ok, am fost de acord. La cateva saptamani distanta am fost admis si la cea de stat. Bucurie mare pentru mine ca in sfarsit voi avea permis de conducere, bucurie si pentru parinti ca nu vor plati 3 ani de zile taxa scolara.

Dupa ce am terminat scoala.....a venit armata. A trebuit sa fac un an de zile stagiul militar. Nu l-as mai face! Dupa acel an de zile ca soldat, aminceput sa-mi caut de munca. Locuri de munca pentru asistenti medicali erau putine 2-3 si se scoteau la concurs o data la 4-5 luni. In plus trebuia sa cunosti pe cineva sa dai ,,darul'' ca sa fii sigur ca obtii acel post. Si nu era ieftin! Pentru un tanar care tocmai terminase stagiul militar 1500 euro erau foarte mult si asta acum mai mult de 10 ani. Asa ca tot printr-o cunostinta, pe care mi-am facut-o pe durata stagiului militar, mi-am gasit de munca, dar nu in domeniul sanitar ci la o spalatorie auto. Da! Dupa 15 ani de scoala ma angajasem ca muncitor necalificat la o spalatorie auto a unei fabrici de mezeluri.

Un an de zile am lucrat la spalatorie. Iarna , la -15 grade Celsius eu spalam dubite cu apa fierbinte impreuna cu un coleg. Eram multumit ca am proprii bani si ca puteam sa invit si eu o fata in oras fara sa mai cer bani parintilor. Tin minte ca din primul salariu mi-am luat un telefon mobil. Eram asa mandru!!!! Norocul meu a fost ca inainte de sarbatori au fugit 2 agenti de vanzari cu incasarile de la firma unde lucram. Cum nu aveau pe cine sa gaseasca in termen asa de scurt pentru postul de agent de livrare, stiind ca am permis de conducere m-au intrebat daca vreau sa lucrez ca ,,distribuitor''. Nici nu am mai stat pe ganduri. Asa a inceput cariera mea in ,,distributie''.

Mama imi tot spunea sa mai incerc si la spital, poate intru si fara sa dau spaga. Ceva imi spunea ca mai bine sa mai astept. Visul meu acum era sa plec in strainatate. Sa lucrez acolo, sa fac bani si dupa cativa ani sa ma intorc in Romania sa-mi iau apartament......

Dupa un an si jumatate ca agent de livrare, primesc telefon de la verisoara mea din Olanda si ma invita la Bucuresti sa ma duc sa-i vizitez la hotel unde stateau. Eu tot vroiam sa merg acolo ca sa-mi iau costum de nunta, nunta lor care urmau sa o faca in Romania. Ajuns la Bucuresti, dupa vreo ora si ceva imi spune...stii, tu nu ai nevoie de costum. Nu stiam la ce se refera. Ca apoi sa-mi propuna sa plec in Olanda, sa stau aici pe perioada vacantei lor si apoi cand se intorc ei imi vor gasi ceva de munca, in constructii. Era o problema: plecarea era peste 3 zile. Trebuia sa anunt la firma si nu stiam daca ma vor lasa sa plec. Sotia cunostintei care imi gasise postul acela de spalator era director adjunct la firma. Asa ca am mers la ea si i-am spus ce oportunitate mi se oferise. Mi-a spus ca ii pare rau ca plec de la ei, dar la o asa sansa nu trebuie sa dau cu piciorul.

Au urmat aproximativ 3 ani in care faceam curse regulate Romania-Olanda cu autocarul. Trei luni stateam in Olanda, doua saptamani in Romania, pentru ca trebuia sa-mi reinnoiesc viza. Am lucrat la inceput in constructii, daramam pereti, vopseam, incarcam molozul in saci, sapam santuri....Mai tarziu imi gasise verisoara mea la un prieten de-al lor ca sofer. Un fel de sofer multifunctional: duceam si luam copiii de la scoala, il duceam pe el (patronul) peste tot, livram marfa (spanac) cu o dubita la  magazine, cu aceeasi dubita mergeam la en-gros sa iau marfa pentru magazinele lui sau transportam muncitorii la serele lui. Programul meu era de la 6 dimineata la 12-1 noaptea. Era obositor, dar tot timpul ma gandeam ca la sfarsitul lunii primesc banii cu care as putea sa-mi realizez visul. Nu am consumat nici un fel de drog, cu toate ca aici in Olanda le gasesti foarte usor.

La un moment dat au aparut tensiuni din pricina faptului ca eu nu mai aveam timp liber. Ajunsesem sa dorm doar 3 ore pe noapte si ziua in masina. Asa ca mi-am facut bagajul si m-am intors in Romania. Dupa 3 ani de zile abia aveam bani cat pentru ,,cadoul'' de la spital.

M-am angajat ca agent de vanzari la o firma de distributie mai mica si am inceput de la capat in Romania. Salariul il aveam in functie de vanzarile si incasarile ce le aveam. La inceput castigam putin, apoi incepuse sa fie din ce in ce mai bine. Cand in sfarsit aveam ruta cu clientii mei, imi spune seful ca trebuie sa preiau alta ruta care nu mergea deloc. Am fost nemultumit la inceput dar fiind optmist mi-am spus ca trebuie sa mearga....si incet incet au inceput sa creasca vanzarile dar si incasarile. In timpul acesta am fost cooptat intr-o ,,organizatie'': Delfin. Asta e o alta poveste despre care o sa va scriu separat. Important e ca am pierdut 2500 de euro, o parte din bani ii aveam, cealalta i-am imprumutat de la banca. De la cel care m-a ,,racolat'' aveam sa aflu ca la spital era un anunt unde scria ca se cauta asistenti medicali pentru Olanda. Bingo!!! Imediat am luat legatura cu firma respectiva, in vara am fost la interviu si in toamna eram din nou in Olanda. De data asta ca asistent medical!!

Aproximativ 6 luni de zile am urmat un curs intensiv de limba olandeza si dupa inca 6 luni am primit permisul de munca si am inceput sa lucrez. Din primul salariu mi-am luat o masina: honda CRX din 1991. Acum visul meu din liceu incepea sa prinda contur. Servici aveam, masina imi luasem, urma sa-mi gasesc jumatatea. Trei ani au trecut pana am gasit-o. Despre aceasta perioada am mai scris. Ceea ce vreau sa spun este ca a inceput sa-mi placa aici. Asa de mult incat mi-am luat o casa si am renuntat la cetatenia romana.


Olanda m-a adoptat. Romania nu a stiut sa ma pretuiasca. Degeaba mi-a oferit scoala gratuit daca nu a stiut sa ma tina langa ea. Eu nu am tradat-o, am vrut doar sa supravietuiesc in conditii decente. Era o vorba: Romania e frumoasa, pacat ca e locuita.

In prezent locuiesc in Olanda, am pasaport olandez, am familia mea (sotia si fetita noastra), avem o casa frumoasa, avem servicii, suntem sanatosi, avem doua masini si suntem FERICITI!!!!!!

Sfatul meu pentru voi, cei care cititi, este sa fiti optimisti si sa credeti in telul vostru!!

Nici prin gand nu-mi trecea

Am devenit cetatean Olandez

Este oficial: sunt cetatean olandez si incepand de saptamana viitoare pot cere pasaport olandez.
Ieri am fost invitat la ceremonia de depunere a juramantului.

Tara mea natala este Romania, o tara foarte frumoasa. Ar fi locul ideal pentru vacante daca ar fi totul in regula. Nu vreau sa numesc la ce ar mai trebui lucrat, dar toata lumea stie ca daca nu se schimba mentalitatea romaneasca atunci nimic nu se va schimba si va ramane totul la fel sau mai rau. Multi cred ca Romania nu va ajunge niciodata la nivelul tarilor din Europa de vest, dar eu raman optimist si sper ca macar nepotii mei sa gaseasca o Romanie mai buna, cu drumuri mai bune, cu oameni mai fericiti, mai putina coruptie...

Acum 5-6 ani am venit in Olanda sa muncesc ca asistent medical prin intermediul unei agentii de plasare de forta de munca. Despre ea am auzit de la o cunostinta, in timpul unei conversatii despre un alt ,,loc de munca''. Mi-a spus ca in spitalul din oras era un anunt precum ca se cauta asistenti medicali pentru Olanda. Imediat am simtit ca este o oportunitate foarte buna pentru mine de a pleca din tara si a face bani. La cateva luni dupa aceea eram in Olanda si invatam limba olandeza, o limba nu tocmai usor de invatat. Timp de cateva luni am studiat, iar apoi am primit un loc de munca. Aveam un vis: sa am propria mea masina, casa mea si sa-mi intemeiez o familie. Din primii bani de salariu mi-am luat o masina, apoi am inceput sa-mi iau un tv, un frigider, canapele, mobila de dormitor, cuptor cu microunde, toate din banii de salariu fara sa fac imprumut. Bineinteles ca la inceput le aveam la mana a doua, dar apoi le-am cumparat pe toate noi, toate astea in decursul a 2-3 ani. Intr-o perioada am avut dou job-uri. Munceam in medie 60 ore pe saptamana, castigam bine, dar plateam si impozit mare. In urma cu doi ani mi-am intalnit dragostea vietii mele si impreuna am reusit in acest an sa ne luam o casa. Cea mai frumoasa casa, a noastra este!!
Totul era bine, aveam masina, aveam casa, aveam familie, mergeam in fiecare an in vacante, dar ceva lipsea:copiii. Dupa 2 ani de locuit impreuna prietena mea nu ramanea insarcinata. La inceputul anului acesta am fost la spital si am inceput sa facem teste. Rezultatul a fost ca sansele ca noi sa avem un copil erau de 25%. Prietena mea nu era entuziasmata, insa eu eram optimist si am zis ca 25 inseamna mai mult decat 0(nimic). Si la sfarsitul vacantei de vara miracolul s-a intamplat: prietena mea ramasese insarcinata! Asa ca anul viitor in martie -aprilie vom avea o fetita.

Tot la inceputul anului am inceput si procedurile de cerere a cetateniei olandeze. Si dupa aproape un an de asteptare iata ca ceea ce nici prin gandnu-mi trecea s-a implinit: sunt cetatean olandez.
In toti acesti ani petrecuti in Olanda nu a fost totul roz. Am avut si probleme, dar am ramas tot timpul optimist si am gandit pozitiv si acest lucru m-a ajutat.

Sunt bucuros cu optiunea pe care am luat-o, Olanda imi ofera mai mult decat mi-a oferit Romania. Multumesc poporului olandez ca m-au adoptat, dar intotdeauna o parte din inima mea va bate pentru Romania.

Honda CRX tunata

Iata-ma din nou scriind pe blog. De data asta revin asupra subiectului: tuning. Pentru toti cei pasionati si nu numai vreau sa va arat cateva poze cu ,,noua'' mea masinuta. Toti cei care au vazut-o pana acum au ramas placut impresionati. Ce mai, cum am spune pe romaneste, cu gura cascata! Acum astept si parerile voastre.
Ce am schimbat la ea:
-o noua culoare: lamborgini oranje cu negru
-in locul jentilor de 14'' am pus jenti de 17''
-aripile fata din carbon cu fanta de aerisire F1
-lambodoors
-faruri angel eyes
-toba sport de esapament remus cu 2 iesiri
-oglinzi m3
-kit sport spoilere fata, spate si praguri

Ce parere aveti?

Paste Fericit tuturor!

Astazi sunt Sfintele sarbatori de Pasti.

In acest an si ortodoxii si catolicii sarbatoresc pastele in aceeasi zi. Pentru prima data n-am fost la slujba de inviere. Si asta nu pentru ca nu am vrut ci pentru ca am lucrat de noapte.

Olandezii nu sunt asa darnici cu urarile de pasti ca romanii. Aici nu e ca in Romania sa stii ca majoritatea sunt ortodoxi si sarbatoresc pastele. Aici sunt multe religii dar si foarte multi atei, iar o parte din ei trateaza pastele ca pe o zi normala de wekend.

Astfel am ajuns la concluzia ca cel mai bine de Paste e tot la noi in Romania.
Sper ca anul viitor sa petrec Pastele in Romania. Mai e insa pana atunci, asa ca va doresc tuturor un Paste Fericit alaturi de cei dragi!

8 Martie

Ieri a fost 8 martie, ziua internationala a femeii, dar aici in Olanda a fost o zi obisnuita. Doar intr-un ziar am vazut intr-un coltisor saptamana trecuta ca pe data de 7 martie (duminica) se va organiza un concert cu ocazia zilei internationale a femeii.

Cu ocazia asta urez, cu intarziere de o zi, urez tutoror domnisoarelor si domnilor un sincer La Multi Ani si sa fiti iubite!

Azi mi-am intrebat colegele la munca ce cadouri au primit ieri. Ele mirate ma intreaba: ,,Cu ce ocazie?'' Zic, cu ocazia zilei de 8 martie etc.etc. Le-am zis cum e in Romania, ca toate femeile primesc cate ceva, cel putin un buchet de flori, plus urarile de rigoare. Cand au auzit asta, au inceput toata sa spuna ca deseara o sa le ceara sotilor (prietenilor) cadourile ce ar fi trebuit sa le primeasca. Le-am spus cum e si cu martisorul, iar la sfarsit toate intr-un cor: gata, ne mutam in Romania! :)))))

Cred ca unii barbati si-ar dori sa fie in Olanda in perioada asta a anului!

Rezultatele votarii romanilor din Olanda in turul 1

Alegeri prezidenţiale şi referendum naţional: rezultatele votării în Olanda



Rezultatele votării în Olanda pentru alegerea preşedintelui României

Candidat Nr.de voturi Secţia nr. 161 Secţia nr. 162 TOTAL
1. GEORGE-CRIN-LAURENŢIU ANTONESCU 157 137 294
2. MIRCEA-DAN GEOANĂ 29 40 69
3. HUNOR KELEMEN 8 2 10
4. TRAIAN BĂSESCU 142 137 279
5. SORIN-MIRCEA OPRESCU 14 15 29
6. GEORGE BECALI 0 1 1
7. OVIDIU-CRISTIAN IANE 0 0 0
8. GHEORGHE-EDUARD MANOLE 3 0 3
9. CORNELIU VADIM-TUDOR 10 2 12
10.REMUS-FLORINEL CERNEA 25 6 31
11.CONSTANTIN-NINEL POTÎRCĂ 0 0 0
12.CONSTANTIN ROTARU 0 0 0

Voturi nule (s-a aplicat ştampila „VOTAT” în mai multe patrulatere sau în afara unui patrulater)
5 3 8

Total alegători 393 343 736



Rezultatele votării în Olanda pentru referendumul naţional asupra trecerii la un Parlament unicameral

Nr. de voturi Secţia nr. 161 Nr. de voturi Secţia nr. 162 TOTAL

Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „DA”
224 189 413
Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „NU”
133 139 272
Numărul voturilor nule
7 2 9



Rezultatele votării în Olanda pentru referendumul naţional asupra reducerii numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane

Nr. de voturi Secţia nr. 161 Nr. de voturi Secţia nr. 162 TOTAL
Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „DA”
320 279 599
Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul „NU”
40 48 88
Numărul voturilor nule
5 2 7


Sursa: Ambasada Romaniei Haga

22 noiembrie- Alegeri Prezidentiale

Maine sunt alegeri pentru presedintele Romaniei. Mai este si un referendum, pe care sincer nu ma intereseaza, despre cum ar trebui sa arate viitorul parlament, cu una sau doua camere, si despre numarul de parlamentari.

Eu nu am mai fost de mult timp sa votez. Motivul: toti candidatii provin din acelasi mediu politic. Anul acesta insa voi face o exceptie si voi merge la vot. Va veti intreba poate ce ma determina sa fac lucrul acesta. Raspunsul este urmatorul: sunt profund nemultumit de actualul presedinte si sincer, mi-e sila de tipul acesta de persoana, stiti voi la ce ma refer.

Pe foarte multe forumuri sunt postate parerile a zeci, sute, mii...de persoane nemultumite, oameni care ar dori o ,,noua revolutie'', o schimbare. Acum a sosit momentul. Folositi-va dreptul de vot si mergeti sa infaptuiti schimbarea pe care o doriti. Daca stati in casa uitandu-va la televizor credeti ca rezolvati ceva? Eu nu spun ca daca votati atunci vor fi toate bune si frumoase, dar macar stiti ca v-ati exprimat opinia prin vot.

Dupa cum spune zicala: ,,Cu o floare nu se face primavara'', asta inseamna ca avem nevoie de cat mai multe flori pentru o primavara cat mai autentica.
Eu nu va spun sa votati cu X sau cu Y, votati cum credeti ca e mai bine , dar daca nu va convine ceea ce se intampla cu Romania acum e momentul ca opinia voastra sa se faca cunoscuta.

Eu locuiesc acum in Eindhoven. In Olanda se poate vota doar in Den Haag care se afla la 137.8 km departare fata de Eindhoven. Nimeni nu-mi da bani ca sa votez. O fac pentru ca oameni au murit pentru ca eu sa beneficiez de acest drept.

5Mai-Ziua Eliberarii-Bevrijdingsdag

Pe 5 mai olandezii sarbatoresc in fiecare an ziua eliberarii, ziua in care trupele germane au capitulat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

In data de 4 mai se comemoreaza ziua eroilor, a celor care si-au dat viata pentru eliberarea Olandei. Ziua de 4 mai poarta numele de Dodenherdenking.

Pe data de 5 mai 1945 in Wageningen (Olanda), in hotel De Wereld, generalul canadian Charles Foulkes si comandantul-sef al trupelor germane Johannes Blaskowitz au ajuns la un acord cu privire la capitularea trupelor germane. Blaskowitz a cerut un termen de gandire de 24 ore. Astfel ca a doua zi, pe 6 mai, a fost semnat tratatul in aula universitatii din Wageningen. Atat Canadian War Museum din Ottawa cat si De Casteelse Poort din Wageningen, sunt in posesia stilourilor cu care generalul Foulkes a semnat tratatul. Wageningen este o localitate situata la circa 30km vest de Arnhem.

Dupa aceasta data ziua eliberarii a fost sarbatorita in Olanda la fiecare 5 ani. Incepand cu 1990 ziua de 5 mai a fost declarata zi nationala si sarbatorita in fiecare an. In fiecare an pe 5 mai la ora 08:00 se tin 2 minute de liniste totala in intreaga tara in amintirea eroilor.

Ziua de 5 mai este declarata zi libera.

Pentru cei din Eindhoven ziua eliberarii este celebrata pe 18 septembrie. Intre 17-25 septembrie 1944 a debutat operatiunea Market Garden.

Obiectivele tactice ale operaţiunii au fost cucerirea şi apărarea unei serii de poduri peste principalele râuri din Olanda ocupată de germani prin intermediul folosirii la scară largă a trupelor aeropurtate în cooperare cu o înaintare rapidă a unităţilor de blindate de-a lungul celor mai importante drumuri.

Intre 17-19 septembrie s-au dat batalii crancene in zona Eindhoven( Best-Son). In cele din urma Eindhoven-ul a fost eliberat pe 18 septembrie 1944. Exista chiar o piata ce se numeste 18 september Plein.

Koninginnedag(Ziua reginei)-30 aprilie-Olanda

In fiecare an pe 30 aprilie olandezii sarbatoresc ziua reginei. Majoritatea oamenilor au liber si incep de pe 29 aprilie seara sa petreaca. In toate marile orase sunt organizate concerte cu toate tipurile de muzica.

Pe 30 totul devine portocaliu. Oriunde te-ai uita ai vedea cel putin o pata de portocaliu. De cand sunt in Olanda am observat ca olandezii au obiceiul ca in aceasta zi, improvizand tarabe sau de cele mai multe ori direct pe asfalt, sa vina cu lucruri vechi pe care nu le mai folosesc si sa le scoata la vanzare. Eu consider acest gest ca pe unul de zgarcenie. Poate unii ar zice ca nu am dreptate, ca traim o perioada in care nimic nu mai e gratis. Asta asa e! Nimic nu e gratis, dar cateva hainute donate la o casa de copii sau la un azil de batrani cred ca ar valora mult mai mult decat cativa euro incasati pe vanzarea lor.

Dar sa revenim la subiect. Oamenii ies in numar foarte mare pe strazi. Cred ca nu gasesti picior de olandez in casa in aceasta zi. Beau, canta, danseaza, intr-un cuvant: se simt bine!!! Majoritatea vin cu bicicletele. Nu cred ca in Romania ati vazut vreodata zeci poate sute de biciclete ''parcate'' pe trotuare. Concertele in aer liber au loc doar pana la 12 noaptea! Apoi totul continua in baruri si discoteci pana la 4-5 dimineata!

Eu din pacate a trebuit sa muncesc. Tura de noapte! Asa ca nu am putut sa ma distrez cum as fi vrut. Vine insa sambata si am sa recuperez si ziua reginei!

Anul acesta ziua reginei a fost marcata de un eveniment nefericit ce a avut loc in Apeeldoorn.
Despre acest subiect voi face o postare separata. Stati pe faza!