,,Gisteren
was je er nog. Je was vriendin, opa, moeder, klasgenoot, de buurman,
een collega, die jongen aan de kassa, dat leuke stel van verderop in de
straat. Gister nog zwaaiden naasten je uit op het vliegveld. Je was een
vakantieganger op weg naar zon,
zee en strand, een uitwisselingsstudent op weg naar familie, een
professor op weg naar een conferentie.Vandaag ben je een slachtoffer.
Een slachtoffer van een strijd waar je helemaal niets mee te maken had.
Slachtoffer van geweld dat even zinloos is als dweilen met de kraan
open.Ik ken je niet en toch ben je constant in mijn gedachten. Vakantie
vieren voelt ineens egoïstisch wanneer ik denk aan het verdriet van de
mensen die je gister nog uitgezwaaid hebben. De mensen die hoopten op
een veilige terugkeer. Die nog steeds hopen dat ze straks zullen
ontwaken uit een nachtmerrie.Ik blijf aan je denken. Hoe je
gisterochtend vol vrolijke verwachtingen in het vliegtuig stapte naar je
exotische bestemming.Het beeld van een Lonely Planet tussen de
brokstukken getuigd van de plannen die je had. De wereld zien, een
prachtige land ontdekken.Ik sluit mijn ogen en ga in gedachten met je
mee. Langs de douane, door de bagagecheck en richting de gate en op zoek
naar je zitplaats in het voertuig.Verder durf ik niet. Mijn hoofd kan
het niet aan te bedenken wat je moet hebben gedacht toen het vliegtuig
dat je naar je bestemming zou moeten brengen ineens naar beneden
tuimelde. Ik hoop niets, maar vrees het ergste.Ik ken je niet. Ook voor
mij ben je een naamloos slachtoffer van zinloos geweld.Toch voelt mijn
hart zwaar. Het voelt zwaar omdat ik weet dat ik me met geen
mogelijkheid kan voorstellen hoe het zou zijn als je mijn geliefde was.
Mijn moeder, mijn opa, mijn vriendin of collega.Ik ken je niet, maar
toch ben je constant in mijn gedachten. Jij, je naasten en alle mensen
die om je rouwen.REST in PEACE lieve onbekende.Mijn hart en gedachten
zijn bij de mensen die je moeten missen en op de één of andere manier
iemand steun te kunnen verlenen. Gewoon omdat je net zo goed mijn naaste
had kunnen zijn.''
http://sunshinemaniac.wordpress.com
Se afișează postările cu eticheta avion. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta avion. Afișați toate postările
sâmbătă, 19 iulie 2014
miercuri, 21 iulie 2010
Vacanta din Romania
N-am mai scris cam de mult timp. De la ultima eruptie a vulcanului cu un nume pe care nu pot sa-l pronunt! :)) Ma temeam ca o va tine in continuu pana in iulie. Dar iata ca vulcanul buclucas nu mi-a amanat zborul si am putut ajunge repede si in siguranta la parinti. Nu m-as mai intoarce in Romania nici macar in vacanta. Poate doar cand Romania va ajunge la nivelul tarilor vestice.
Si sa va povestesc cum a fost vacanta mea cea scurta in Romania.
Sambata dimineata a venit un prieten ungur sa ma duca cu masina la aeroport (Weeze). Totul a fost bine pana cand la un moment dat ,,tom-tom''-ul lui ne-a indrumat prin niste sate , paduri, etc. Eu m-am panicat, pentru ca inainte de a lua-o pe aceste drumuri eu vazusem pe autostrada indicatorul catre aeroport, dar el s-a luat dupa ,,navigatie''. Dupa ce am traversat cateva sate am vazut iarasi un indicator cu aeroportul si atunci i-am zis: ,, N-o mai lua la dreapta cum zice navigatia , ia-o la stanga cum arata indicatorul!'' In cele din urma am ajuns, iar dupa toate formalitatile de imbarcare si cateva poze cu avionul, m-am asezat comod pe scaun, penultimul rand din coada avionului, la geam!
Eu am mai zburat o singura data cu avionul , dar cu mult timp in urma si acum aveam cateva emotii. M-am uitat aproape tot timpul pe geam. Nu am prins deloc nori, doar cativa aproape de Bucuresti. Am prins insa multe ,,zdruncinaturi''! La un moment dat cand toata lumea era bine dispusa au inceput zgaltaielile. Nimeni nu mai scotea o vorba, becul pentru centuri de siguranta se aprinsese si toti se tineau de scaune. Cand am ajuns la sol am multumit Domnului ca am ajuns cu bine.
Cu mine in avion erau si olandezi. Iar cand am aterizat pe Baneasa, cladirile lasate in paragina le-au facut o impresie proasta despre Bucuresti. Trebuie sa spun ca nici eu nu mai vazusem aeroportul pana atunci. Data trecuta decolasem de pe Otopeni. Sincer, mi-era rusine ca sunt roman.
Un drum de 125 de km a durat 2 ore jumate cu masina. Cand am ajuns acasa cei mai fericiti erau parintii care nu ma mai vazusera de 2 ani. Bineinteles ca si eu eram bucuros. Tot de 2 ani n-o mai vazusera nici pe sora mea, care a venit si ea cu cateva zile inainte de a ma intoarce eu inapoi in Olanda.
Finala campionatului mondial am vazut-o la o terasa din oras. Cred ca eram singurul care tinea cu Olanda, restul erau ,,spanioli''. Cand s-a terminat meciul, am intrebat pe cineva daca mai e vreo discoteca prin oras. Toti se uitau foarte mirati la mine.
Am uitat sa va spun ca orasul meu e un oras mai mic, cu toate ca e municipiu resedinta de judet! Asadar cat am stat in oras nu puteam merge decat la terase, pe care le puteai numara pe degetele de la maini. De aceea am ales sa plec la mare pentru cateva zile.
La mare am stat 4 zile. Preturile nu erau asa mari, zic eu. O bere pe plaja era 4 lei, iar daca vroiai sa mananci, un meniu era cam 25-27 lei. Eu mancam de obicei o ciorba de pui a la grec, piept de pui la gratar cu legume fierte si garnitura de cartofi la cuptor si o bere.
Ce nu mi-a placut la mare: masinile de aprovizionare intrau si dupa ora 9 dimineata printre turisti, iar seara pe la 21.30 intrau masinile care trebuiau sa faca curat pe plaja; muzica pe plaja era mult prea tare decat ar fi trebuit. Iar daca te aflai intre 2 ,,plaje'' auzeai doua melodii diferite in acelasi timp.
Si inca ceva:am vrut sa cumpar un cd cu muzica si nu am mai gasit. Nu mai erau celebrele stand-uri cu cd-uri piratate!
Restul a fost ok!
Ultimele 2 zile le-am petrecut cu familia reunita la un gratar la casa de la tara. Cu ocazia asta am invatat sa merg si cu scooter-ul. Sa nu radeti de mine! Era sa cad de cateva ori, dar numai atunci cand vroiam sa intorc.
La intoarcere nu am mai avut emotii cu avionul. Eram deja ,,veteran''! :))
Pot sa spun ca in aceeasi zi am zburat cu avionul, am mers cu trenul, cu autobuzul, iar in cele din urma cu masina mea.
Cand am vorbit la telefon cu mama sa-i spun ca am ajuns cu bine ea mi-a spus ca i se pare ca totul a fost ca un vis pentru ei pentru ca a trecut timpul prea repede.
Aceasta a fost scurta mea vacanta din Romania. Voi posta si cateva poze cat de curand.
Si sa va povestesc cum a fost vacanta mea cea scurta in Romania.
Sambata dimineata a venit un prieten ungur sa ma duca cu masina la aeroport (Weeze). Totul a fost bine pana cand la un moment dat ,,tom-tom''-ul lui ne-a indrumat prin niste sate , paduri, etc. Eu m-am panicat, pentru ca inainte de a lua-o pe aceste drumuri eu vazusem pe autostrada indicatorul catre aeroport, dar el s-a luat dupa ,,navigatie''. Dupa ce am traversat cateva sate am vazut iarasi un indicator cu aeroportul si atunci i-am zis: ,, N-o mai lua la dreapta cum zice navigatia , ia-o la stanga cum arata indicatorul!'' In cele din urma am ajuns, iar dupa toate formalitatile de imbarcare si cateva poze cu avionul, m-am asezat comod pe scaun, penultimul rand din coada avionului, la geam!
Eu am mai zburat o singura data cu avionul , dar cu mult timp in urma si acum aveam cateva emotii. M-am uitat aproape tot timpul pe geam. Nu am prins deloc nori, doar cativa aproape de Bucuresti. Am prins insa multe ,,zdruncinaturi''! La un moment dat cand toata lumea era bine dispusa au inceput zgaltaielile. Nimeni nu mai scotea o vorba, becul pentru centuri de siguranta se aprinsese si toti se tineau de scaune. Cand am ajuns la sol am multumit Domnului ca am ajuns cu bine.
Cu mine in avion erau si olandezi. Iar cand am aterizat pe Baneasa, cladirile lasate in paragina le-au facut o impresie proasta despre Bucuresti. Trebuie sa spun ca nici eu nu mai vazusem aeroportul pana atunci. Data trecuta decolasem de pe Otopeni. Sincer, mi-era rusine ca sunt roman.
Un drum de 125 de km a durat 2 ore jumate cu masina. Cand am ajuns acasa cei mai fericiti erau parintii care nu ma mai vazusera de 2 ani. Bineinteles ca si eu eram bucuros. Tot de 2 ani n-o mai vazusera nici pe sora mea, care a venit si ea cu cateva zile inainte de a ma intoarce eu inapoi in Olanda.
Finala campionatului mondial am vazut-o la o terasa din oras. Cred ca eram singurul care tinea cu Olanda, restul erau ,,spanioli''. Cand s-a terminat meciul, am intrebat pe cineva daca mai e vreo discoteca prin oras. Toti se uitau foarte mirati la mine.
Am uitat sa va spun ca orasul meu e un oras mai mic, cu toate ca e municipiu resedinta de judet! Asadar cat am stat in oras nu puteam merge decat la terase, pe care le puteai numara pe degetele de la maini. De aceea am ales sa plec la mare pentru cateva zile.
La mare am stat 4 zile. Preturile nu erau asa mari, zic eu. O bere pe plaja era 4 lei, iar daca vroiai sa mananci, un meniu era cam 25-27 lei. Eu mancam de obicei o ciorba de pui a la grec, piept de pui la gratar cu legume fierte si garnitura de cartofi la cuptor si o bere.
Ce nu mi-a placut la mare: masinile de aprovizionare intrau si dupa ora 9 dimineata printre turisti, iar seara pe la 21.30 intrau masinile care trebuiau sa faca curat pe plaja; muzica pe plaja era mult prea tare decat ar fi trebuit. Iar daca te aflai intre 2 ,,plaje'' auzeai doua melodii diferite in acelasi timp.
Si inca ceva:am vrut sa cumpar un cd cu muzica si nu am mai gasit. Nu mai erau celebrele stand-uri cu cd-uri piratate!
Restul a fost ok!
Ultimele 2 zile le-am petrecut cu familia reunita la un gratar la casa de la tara. Cu ocazia asta am invatat sa merg si cu scooter-ul. Sa nu radeti de mine! Era sa cad de cateva ori, dar numai atunci cand vroiam sa intorc.
La intoarcere nu am mai avut emotii cu avionul. Eram deja ,,veteran''! :))
Pot sa spun ca in aceeasi zi am zburat cu avionul, am mers cu trenul, cu autobuzul, iar in cele din urma cu masina mea.
Cand am vorbit la telefon cu mama sa-i spun ca am ajuns cu bine ea mi-a spus ca i se pare ca totul a fost ca un vis pentru ei pentru ca a trecut timpul prea repede.
Aceasta a fost scurta mea vacanta din Romania. Voi posta si cateva poze cat de curand.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)