28 Septembrie 2012-Paris, orasul iubirii

Nu am avut timp pana acum sa scriu, dar niciodata nu e prea tarziu.
Anul acesta , cadoul de ziua mea a fost o excursie de 5 zile la Paris impreuna cu iubita.

Parisul fiind la doar 4 ore jumatate de mers cu masina de Olanda, am hotarat ca e o idee destul de buna de a alege masina in locul avionului. Drumul a fost fara probleme, vremea era din ce in ce mai buna pe masura ce ne apropiam de Paris, totul era bine pana cand am intrat in oras. De ce? Din cauza tiganilor care stateau la prima intersectie de la intrare in oras spaland geamuri, unde era aglomeratie, nici urma de politist si pe deasupra erau si foarte tupeisti. Au venit la masina, le-am facut semn ca nu vreau sa-mi spele parbrizul sar degeaba. Dupa ce au terminat i-am dat unuia dintre ei, lasand geamul un pic, cateva zeci de centi. Imediat a mai aparut inca unul ca vrea si el. Nu i-am dat nimic si atunci au incercat sa deschida usile care erau blocate pe interior. Noroc ca atunci au plecat celelalte masini si era cat pe aci sa calc si un tigan. Ma gandeam ca daca imi zgariau masina sau vreo pana ce as fi facut?? Au dreptate si francezii ca s-au saturat de ei.

Parisul ,sincer, nu mi-a lasat o impresie asa frumoasa cum am auzit de la alte persoane. Parisul este un Bucuresti mult mai mare, mult mai aglomerat, cu un trafic mult mai haotic. Fata de orasele si circulatia din Olanda...he-he, acum am realizat ca Olanda este o tara mult mai civilizata si mai ordonata decat Franta, parerea mea , cel putin din ce am vazut pana acum.

Ne-am cazat la un hotel linistit si curat din centrul Parisului. Masina am parcat-o intr-o parcare subterana pentru care am platit circa 125 euro pentru 5 zile, dar cel putin am gasit-o intreaga si fara zgarieturi. In Paris am circulat cu metroul. Aici trebuie sa recunosc ca a fost ok. Am vizitat tot ce era de vizitat, am facut si o plimbare cu vaporul pe Sena, am fost si la Versailles si am fost si la Disneyland.

Vremea care tinu-se cu noi zilele acestea, in ultima zi s-a schimbat. Era innorat, picura, batea vantul si se racise. Pentru noi nu mai conta, important era ca noi ne-am simtit bine. Cat am mers in Belgia a plouat in continuu. Noi eram obisnuiti cu vremea aceasta. Acum asteptam Craciunul sa vedem pe unde mai mergem. Cred insa ca o sa mergem undeva unde e munte si putem schia. De fapt sa luam lectii de schiat ca nici unul dintre noi nu stie sa schieseze. Dar despre asta voi scrie la momentul respectiv.